Ce poti sa mai spui cand auzi despre povestea unor astfel de copii? Mai ai timp sa te gandesti daca sa te implici sau nu? Mai poti sa eziti, sa te indoiesti sau sa astepti? Eu zic ca astfel de experiente, povesti, copii, iti inmoaie inima si te fac sa te simti exact ceea ce esti de fapt: o fiinta minunata, gata sa-si manifeste iubirea si compasiunea, generoazitatea si daruirea.
Si tocmai pentru ca nu pot sa mai spun nimic, decat ca ma implic si gata, va las in compania Alinei si a povestii ei:
Hand2Hand Music & Art Marathon 2010
“Pe scurt: am cunoscut niste copii minunati. Intr un centru de plasament la Mogosoaia si in familii cu posibilitati materiale mai limitate, la Peris. 40 la numar. Care au cele mai frumoase, mai de bun simt, mai adevarate, mai responsabile si minunate dorinte pe care le poate avea un copil. Asa ca incepem pentru ei “Hand 2 Hand”. Un maraton de arta, muzica si caritate!
Avem conturi pentru donatii cu care sa le implinim dorintele, avem un eveniment ce se va desfasura pe parcursul a doua zile in Bucuresti (28-29 mai) ale carui incasari merg tot la implinit dorintele copiilor si un circuit bumerang al 3000 de plicuri care pleaca prin lume sa adune pentru campanie mesaje spirituale si materiale pentru cei mici. Mai jos avem povestea, prezentarea evenimentului, foto reportajul realizat de Mugur Varzariu,care cuprinde si lista cu dorinte a celor mici si o lista deschisa a celor ce sustin campania si ne intind mana catre mana!
2000. Un baietel, care traieste intr-un canal, ii spune intr-o buna zi lui Tom Andreassen, colegul nostru din Agentia de implinit dorinte si cel care a infintat ONG-ul norvegian Hand2Hand : „ cel mai mult si mai mult pe lumea asta imi doresc sa pot avea buletin. Ca sa pot sa ma duc la scoala, sa invat bine ce vreau eu si dupa aia sa ma pot angaja unde vreau eu si unde imi place, ca sa pot sa traiesc curat si frumos! Sa nu mai fiu nevoit sa cersesc”
2010. O fetita de 5 ani, intr un mall, plange cu sughituri. Tatal ei nu mai poate sa –i implineasca dorinta de a pleca acasa cu o caprioara de plus, din vitrina magazinului de jucarii. Pur si simplu nu mai are loc in plasele pline cu papusi de ultima generatie, casute si hainute, console, machiaje pentru copii, coliere, cercei, mofturi… In acelasi timp o alta fetita, plange devastator intr un aeroport: „eu nu am fata de copil care sa circule cu clasa a doua”
Read the rest of this entry »
Nico 
Am facut-o, Romania. Am fost acolo, la apelul unor oameni care ne-au inspirat. Ne-am adunat, cu mic cu mare, la Mogosoaia.
), apoi motivatie de a face in continuare ceva care sa dizolve cauza acestei nepasari crunte care se vedea sub fiecare fir de iarba si langa fiecare copac, apoi neputinta, admiratie pentru copiii care si-au luat treaba foarte in serios, muncind uneori cu mai multa responsabilitate decat noi (Lili a fost campioana azi), iar bucurie, si tot asa. A fost confruntant, a fost o experienta in care m-am aruncat alaturi de alti oameni inimosi. Si ma bucur nespus ca am facut-o.
Elena on 
Alina
nik on 
Bea on 
lavi on 
