AstroCafe Blog

Tata

February 27, 2010

Deseori l-am judecat, l-am invinovatit, l-am ignorat...I-am pus in carca lucruri care, credeam eu, sunt doar in responsabilitatea lui. Uneori am spus despre el ca e dur, lipsit de inima.

Insa, de cand am inceput sa inteleg cum stau lucrurile cu mine, cine sunt si despre ce e viata, cine este responsabil pentru ce sunt, fac si am, care este sensul tuturor experientelor traite, am acceptat totul asa cum a fost si am inceput sa iubesc fiecare experienta la care am fost partasa, alaturi de tatal meu, chiar daca la momentul acela mi s-a parut crunta si de neiertat.

Tata a fost mereu un om intreprinzator, curajos, cu initiative indraznete. L-au incercat multe evenimente dure, a experimentat deopotriva saracia si bogatia, succesul si umilinta, gloria si esecul. S-a ridicat de fiecare data, oricata suferinta si umilinta a simtit. E unul dintre cei mai puternici oameni pe care-i stiu.

Si dincolo de ce spuneam despre el, dincolo de suferinta pe care, credeam atunci, el mi-o provocase, dincolo de asteptarile mele in ce-l priveste sau durerea adanca pricinuita de lipsa de dragoste pe care am simtit-o profund, am fost mereu mandra de el.

In urma cu cativa ani, am inteles si am acceptat cu toata fiinta, ca doar eu sunt responsabila pentru tot ce sunt si ca am de ales intre a continua sa dau vina pe cineva sau a ma plange neincetat si a-mi lua viata in "custodie"... Acela a fost unul dintre cele mai dureroase momente din viata mea. Pentru ca atunci am renuntat sa mai dau vina si, practic, am renuntat la toate povestile dramatice pe care mi le spuneam pentru a ma absolvi de orice responsabilitate si pentru a-mi scuza orice esec sau lipsa de implinire. Am inteles ca fiecare are experienta lui de viata si drumul lui spre desavarsirea sinelui. Ca fiecare alege cum crede ca este mai bine si se straduieste cat poate. Ca oamenii sunt buni toti, dar uneori fac lucruri rele, doar pentru ca le e frica. Si ca toti ne dorim aceleasi lucruri: sa fim iubiti, acceptati, apreciati, aprobati!

Dupa durerea initiala, am simtit libertatea, linistea si fericirea. Am renuntat la "uite ce mi-au facut" (unii si altii), am renuntat sa mai fiu victima. Si am inceput sa aleg cu inima cum sa se desfasoare viata mea. Am inceput sa-mi asum. Si am inceput sa ma iubesc, sa iert si sa accept totul, ca pe o binecuvantare.

Cand am iertat tot ce a facut parte din viata mea, inclusiv pe mine, cand am inceput sa imbratisez toate experientele, am putut sa simt, pentru prima data, iubirea. In forma ei cea mai pura. Fara conditii, fara umbre de furie, vina, judecata, asteptare, conditii...

Acela a fost momentul in care am vazut foarte clar ca tata are o inima mare, doar ca ii e teama sa o arate. Am transformat furia si dezaprobarea in compasiune si iubire. I-am cerut iertare, i-am spus pentru prima data ca il iubesc.

Din acel moment, noi am devenit o familie adevarata, asa cum visasem mereu sa fim. Incet, incet, am invatat sa punem si mai multa iubire acolo, am invatat sa ne acceptam toti, asa cum suntem si nu suntem.

Am inteles, experimentat si probat asta: cand tu te schimbi, lumea in jurul tau se schimba. Degeaba am incercat ani de zile sa-l schimbam pe tata, nu a functionat. El nu era un obiect care trebuia reparat, ci era o fiinta care avea nevoie de acelasi lucru dupa care tanjim toti: iubire! Asa ca, odata ce am inceput sa ma schimb, sa vad lucrurile prin lentila iubirii, totul a inceput sa se schimbe.

Acum, mi-e atat de drag de tata, il iubesc atat de mult, ma simt atat de conectata cu el. Sunt mandra de el si de tot ce a facut, exact cum a facut.

Vad foarte clar acum ca a fost, poate, unul dintre cei mai pretiosi maestri pe care i-am avut. El a contribuit, atat cat nici nu-si imagineaza, la evolutia mea si intelepciunea la care am ajuns astazi.

El, prin tot ce a fost si a facut, a pus umarul la cine sunt astazi. Toate experientele, pe care candva le-am vazut dureroase, acum le vad binecuvantari, daruri. Pentru ca mi-au fost ghizi, mentori, pe drumul evolutiei mele spirituale. Daca una dintre acele experiente nu ar fi existat, eu nu as fi facut astazi ce fac, nu mi-as fi dorit atat de mult sa aduc o contributie in lume, sa-i ajut pe oameni sa vada lumina si sa simta iubirea din ei.

Ii multumesc tatalui meu si familiei mele minunate! Sunt atat de fericita ca suntem asa cum suntem. Sunt atat de recunoscatoare ca am asemenea parinti! Sunt atat de recunoscatoare ca am reusit sa-i iubesc profund, indiferent ce alegeri fac! Sunt atat de recunoscatoare ca imi arata dragostea lor tot mai mult!

Draga tata, te iubesc din toata inima, exact asa cum esti si cum nu esti! Te iubesc, indiferent ce alegeri faci! imi cer iertare, daca prin ceea ce am facut vreodata, te-am ranit! Si te asigur de pretuirea si recunostinta mea! Sunt atat de  mandra de tine!

1 Comment

  • iunia says:

    Nico, nu ma mai mira de-acum, dar zici ca am scris eu :)
    La Multi Ani tatalui tau azi, si multa iubire si frumusete in toti anii ce vor veni :)
    Te imbratisez!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*