AstroCafe Blog

Recunoştinţă

December 9, 2012

Nu m-am simţit niciodată ajutată, asistând la încercarea disperată a cuiva de a face ceva pentru mine, de a mă salva din propria-mi neputinţă, de a mă împinge "înainte" sau de a mă schimba. I-am simţit frica şi am bătut în retragere. Am simţit că intenţia este mai degrabă de a se ajuta pe sine, de a face ceva pentru a creşte în proprii ochi, de a mă schimba pentru confortul său, de a mă manipula, decât de a-mi fi sprijin real. Le mulţumesc însă, tuturor celor care au procedat astfel, pentru tot ce m-au învăţat despre ce-mi place să fiu, pentru tot ce m-au provocat să-mi amintesc despre mine.

M-am simţit însă mereu ajutată cu adevărat, când cineva m-a lăsat să-i simt iubirea, m-a îmbrăţişat sau m-a asigurat, chiar şi de la distanţă, că e acolo pentru mine dacă am nevoie de ceva. M-a ajutat mereu acela care m-a strâns de mâna şi mi-a amintit cine sunt, ce putere am.

M-a ajutat cel care, uitându-se în ochii mei, mi-a spus: "cred în tine!". M-a ajutat real fiecare om care a trecut delicat prin viaţa mea şi, în loc să-mi spună cum să fac un lucru, m-a provocat să găsesc singură calea. M-a ajutat enorm mâna care, în loc să mă forţeze să merg, m-a mângâiat şi mi-a strâns-o încet pe-a mea, a siguranţă şi compasiune. M-a ajutat cel care, văzând cum mă critic, mi-a amintit ceva frumos pe care-l uitasem despre mine. Nu m-a ajutat cel care a decis singur că am nevoie de ajutor, ci cel care a aşteptat, cu răbdare şi smerenie, să decid asta singură. M-a ajutat acela care nu s-a chinuit să mă convingă că eu greşesc iar el are dreptate, ci m-a inspirat prin cine este şi face. M-a ajutat cât nu voi putea vreodată exprima în cuvinte, acela care m-a iertat şi a rămas lângă mine chiar şi când nu a fost de acord cu alegerile mele. Şi cel care, în loc să-mi ceară, mi-a dăruit. Şi cel care şi-a lăsat inima deschisă în prezenţa mea. Şi cel care a fost bun şi luminos, inspirându-mă să fiu la fel. Şi cel care mi-a spus adevărul, chiar dacă m-a durut. Toţi cei care m-au iubit, chiar şi atunci când am meritat cel mai puţin, m-au transformat mereu într-un om mai bun decât am crezut că pot fi vreodată şi m-au învăţat ceva ce cândva puteam doar să rostesc, fără a şti să simt: recunoştinţă!

*Sursa foto: http://theattitudeofgratitude.com/tag/journey-to-the-heart/

9 Comments

  • Anita says:

    Esti un om minunat, Nico ! Te-am aflat cu trei ani in urma, intr-un moment de rascruce al vietii mele. Iti multumesc, pentru sufletul frumos pe care il ai, pentru ceea ce daruiesti necontenit !

    Cu reunostinta si iubire,
    Anita

  • Mirela says:

    Aproape ca mi-au dat lacrimile Nico! Esti minunata si iti multumesc ca te-am intalnit, ca mi-ai dat un alt sens vietii, ca datorita tie (fara exagerare) am un sot bun si o fetita minunata! Multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a scos in cale si m-ai invatat atatea despre mine si despre oameni! Esti in inima mea, plina de recunostinta.
    Cu mult drag si dor, Mirela Sirbu

  • Mihaela B says:

    Doamne Nico,cum numai tu ştii să spui Aşa,cum numai tu ştii să atingi corzile cele mai sensibile!Cum imi aduci aminte sa vin Acasa,cand iar plec!Cu toata dragostea iţi multumesc pentru lacrimile ce acum curg de recunoaştinţă.
    Multumesc,primesc,te iubesc. :)

  • Lupu Viorica says:

    Nico, “cu totul intamplator” am gasit ieri semnul de carte de la tine si mi-am adus aminte… ca pentru mine esti un PUNC de reper!si dupa… nimic nu a mai fost la fel; viata chiar este frumoasa,oamenii sunt buni, sotul meu este minunat, simt in suflet bucurie si iubesc OAMENII si bineanteles pe tine!(nu s-a intamplat totul peste noapte, dar s-a intmplat).
    Te iubesc! esti unul din farurile mele!

  • Irina says:

    Va urmaresc cu mare interes gandurile expuse pe site si pe blog cu atat de multa simplitate , dar cu atat de multa profunzime. Spuneti adevaruri mari, care ma ung la suflet, in unele momente mai citesc cate un articol, si imi revin , cel despre Dezamagiri este genial.
    Simt recunostinta ca existati , ca scrieti si impartasiti cu noi aceste ganduri, din care avem de invatat .

    Salutari si numai bine va doresc draga doamna Nicoleta Svarlefus .

  • Maria says:

    Citind acest articol am reusit sa vad lucrurile din alte unghiuri, inima mea s-a usurat, m-am detasat si am iertat. Am fost, fata de cineva si nu numai odata, “acela” din primul paragraf al articolui.Acum, incrancenarea s-a risipit.
    Multumesc!

  • Lidia says:

    Citind articolul tau sublim si comentariile celor care l-au apreciat, mi-a revenit curajul si speranta ca totusi nu e totul pierdut, ca mai sunt si oameni sensibili si profunzi in aceste vremuri. Vremuri care ori murdaresc chipurile oamenilor… ori cine stie le arata sufletul!

  • dedu gabriela says:

    ma gandesc mereu la dumnevoastra,v-am descoperit intr-o emisiune de la ora 17 pe antena 2 !am invatat foarte multe din acea emisiune si o parte din ele le aplic si in ziua de azi.multumesc!va sunt recunoscatoare!va doresc tot binele din lume!

  • prestatiile la t.v.,la astrocafe si aici pe blog ma uimesc.de unde atata generozitate si profunzime la un om tanar ca tine,in timpurile astea de cacao…esti un om instruit,credincios si sufletist si asta imi da curaj ca tara asta mai are un viitor daca mai sunt oameni ca tine.iti multumesc ca existi.stima.
    dumitru somoghi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*