AstroCafe Blog

Linistea din mine

October 21, 2011

Ani buni din viata am fugit de singuratate, de acele clipe doar cu mine. Ori de cate ori se iveau ocazii de a sta singura, cautam repede pe cineva sau ceva sa-mi tina companie... Prezenta mea nu era de ajuns. O cautam pe a altcuiva. Chemam mereu pe cineva sa ma insoteasca, sa acopere ceva ce lipsea in mine, sa umple un gol. Nu stiam ca acel cineva era atat de aproape si-l cautam in afara mea. Cautam in lumea exterioara bucuria, binele, linistea, siguranta. Iar cand ramaneam singura, ma cufundam in tristete si-mi plangeam de mila.

Acum iubesc momentele de solitudine, in care ma pot cufunda in fiinta mea, ma pot vedea mai usor, imi pot auzi inima si imi pot urma drumurile interioare...drumuri care uneori ma invita in suferinta, o suferinta care acum e placuta si nu patetica, binecuvantata si nu respinsa. Alteori, drumurile din mine ma invita in bucurie, iubire, recunostinta si celebrare...

Am invatat sa ma ascult, sa ma primesc in viata mea, in fiecare moment oricum ar fi el. Am invatat sa ma iubesc si sa ma accept, chiar si in momentele in care uit cine sunt si ma trezesc sabotandu-ma sau pierzandu-mi increderea si entuziasmul. Am invatat ca totul e bine cu mine asa cum este. Ca nu e nimic in neregula, niciodata, decat daca eu aleg sa vad astfel lucrurile.

Am invatat sa las linistea sa se aseze in mine si astfel nu mai am de ce sa fug. Am inteles ca ori de cate ori cautam o cale de evadare din singuratate, cautam de fapt o cale sa fug de mine, de gandurile mele, de agitatia din capul meu.

Acum nu mai fug nicaieri. Si oriunde merg, imi simt prezenta, inainte de a o simti si vedea pe a altora. Sunt recunoscatoare pentru fiecare moment de solitudine, il primesc cu iubire si ma bucur de el asa cum este. Sunt recunoscatoare pentru fiecare moment de tacere, in care ma aud, ma simt, IL aud si-L simt pe Dumnezeu.

Multumesc!
Din inima,
N

9 Comments

  • anca o. says:

    Frumos ! Multumesc!

    Dezlegarea de Lume

    Singuratatea. O odaie cu pereţii subţiri ce mă apropie şi mă depărtează de lume în egală măsură. Este şi nu este laolaltă .Locul liber în care maxima şi perfecta mea neîmplinire face posibilă întâlnirea cu celalat, cu Străinul.
    Dezlegarea de Lume este un exerciţiu de singurătate ce presupune să mă pătrund într-atât, încât să dau pe dinafara fiinţei ce sunt . Un „dinafară” diferit de cel de unde am plecat în căutarea înlăuntrului meu. Un dinafară ce nu mai lasă nimic înăuntru. Iar când Nimicul îmi prisoseşte, nu-mi mai rămâne decât Totul .Un Tot angoasant prin goliciunea pe care te îndeamnă s-o îmbraci. Dar a îndura angoasa înseamnă a face faţă Nimicului şi a fi părtaş la miracolul fiinţei .
    Dezlegarea de Lume e dezlegarea de teama singurătăţii, de haina strâmta a eu-lui, este cel mai frumos dar pe care Fiinta îl poate face Lumii şi sieşi. Cu botezul cuvântului..Singuratate.Eu voi incepe Dezlegarea de Lume cu “tăierea împrejur” a Tăcerii .Tacand de dragul Cuvantului. (Langa mine o ceapa taiata miroase a ceapa si doua pietre sunt. Timpul tuseste sec . )Pe curand!Azi,16:30.
    :)

  • Nico says:

    Draga mea Anca,
    Ce frumos! Multumesc! >:D< (Azi ai scris asta? Pfff)

  • Florin says:

    Cat de mare este Puterea Prezentului,uitandu-ne in interiorul nostru nu ne mai intereseaza exteriorul,ai scris superb Nico!

  • RALU says:

    SUPERB!MULTUMESC ,NICO PENTRU DARUL TAU DIN INIMA!

  • emanuela says:

    Cu Liniste traiesti, cu Liniste vietuiesti, cu Liniste esti.
    Totul cu Liniste, totul cu foarte multa cunoastere si profunzime.
    Linistea este oglinda noastra cea pe care trebuie sa o intelegem, nu sa ne admiram.

    Asa ne vrea Bunul Mintuitor, linistiti

    Cu drag

  • Cristina says:

    Ce de comentarii in acelasi portativ cu postul tau! :( Io nu-s nici pe departe acolo. Si nici macar nu pot intreba reteta, mi-e clar ca nu exista. Dar ma tulbura o intrebare: cum ai inceput? cum incepi sa schimbi dependenta de altii?

  • nico21 says:

    La multi ani de Sf. Nicolae!!!

  • Dorin says:

    Sunt cuvinte profunde care vin din experienta extatica a LINISTII DIVINE :)
    Lumina si Iubire INFINITA !

  • mariana says:

    Minunate ganduri.. profunde cuvinte.. ma regasesc in ele.. intotdeauna m-am bucurat de singuratatea cu mine, de regasirea sinelui in momentele mele de liniste interioare.Imi ajung mie asa cum sunt, cu intrebarile si framantarile mele care ma formeaza si transforma zilnic in ceea simt cu toata fiinta mea ca ma atrage.. ca un magnet ,,, acolo unde stiu si simt ca-mi este locul. Si totul stiu ca vine de undeva din locuri celeste, care-mi lumineaza sufletul si imi indruma spiritul spre locuri potrivite inimii mele. Nu este vorba de egoism, iubesc oamenii, iubesc sa fiu inconjurata de iubire si suflete dragi.. dar am nevoie si de singuratea mea.. de clipe tacute cu mine…. cel mai frumos si profund dialog este cel cu tine insuti… raspunsuri pe care le asteptai de mult….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*