AstroCafe Blog

Constienta de mine!

October 4, 2010

Realizez transformarile uluitoare care s-au petrecut in mine in ultimii ani. Uneori, e nevoie sa ma uit in urma, sa-mi amintesc unde eram, pentru a realiza si a redeveni prezenta la cine sunt acum. De exemplu, imi amintesc ca devenisem maestra in a face pe plac altora, spunandu-le ce vor sa auda si evitand sa spun ce cred si simt cu adevarat. Ma temeam sa refuz o cerere a cuiva sau sa spun "nu", chiar daca simteam cu toate celulele sa o fac. Iar apoi ma suparam pe mine ca nu aveam curaj. Si asta imi lua din putere si imi scadea tot mai mult increderea in mine. Si-mi sporea frica.

Acum sunt cineva care isi asuma alegerile, care spune ce simte, care nu se complace decat in foarte rare momente. Nu ma mai tem sa refuz, sa renunt, sa schimb, sa o iau de la capat, sa fiu respinsa, sa fiu judecata. Nu ma mai tem ca as putea gresi sau ca imaginea mi-ar putea fi deteriorata. Fac alegeri. Atat. Nu mai onorez circumstante. Nu mai pastrez relatii in care nu ma simt in largul meu. Daca cineva se supara, stiu ca se supara din cauza fricilor proprii. Si nu ma mai simt vinovata.

Acum sunt eu. Constienta de mine, de cine sunt. Ma contin pe mine. E lumina, e frumos in interior. Acum aleg ce simt. Pot sa imbratisez si sa iubesc si sa daruiesc fara sa ma tem. Ma arunc in necunoscut si traiesc din plin. Spun da. Spun nu, cand simt. Rad cand imi vine, si plang cand sunt emotionata sau trista. Iar cand ma mai grabesc sa judec sau sa ma supar, imi cer iertare si iert.  Uneori sunt frumoasa, alteori nu. Uneori sunt desteapta, alteori nu. Uneori sunt buna, dar alteori sunt rea. Uneori sunt geniala. Uneori sunt calda, alteori sunt dura si rece. Uneori gresesc, insa imi dau voie. Uneori sunt harnica, activa si responsabila, alteori doar sunt. Dar totul e perfect asa cum este. Si puterea este mereu acolo. E mereu in mine.

Imi arat emotiile, apreciez, multumesc, sunt recunoscatoare pentru tot. Las viata sa curga prin mine. Las puterea sa existe si sa creasca in interior. Aleg cu inima. Ascult. Dau mai departe. Ma las sa fiu. Ma iubesc asa cum sunt si cum nu sunt. Ma creez in fiecare moment. Viata e atat de frumoasa, cand ii dam voie sa fie!

Foto: Noemi Mezei

8 Comments

  • Tarzan Ghiozdan :) says:

    Multumesc ! Multumesc ! Multumesc ! …pentru asternerea atat de perfecta a gandurilor mele :-*

  • simona says:

    Jersus Christ!
    Mi s-a buburuzat pielea pe sira spinarii:). Eu n-am avut niciodata curajul sa fiu atat de sincera in public, ci doar in scrisoarile pline de suflet catre oamenii dragi cu suflet mare…Acum cine pe cine inspira, draga Zana Buna ce-mi esti?:)
    Neaparat TU tre’ sa scrii o carte, ajut cu promovarea, cu corectura, cu legarea, cu distributia, cu ce pot:)/ ma faci sa-mi aduc aminte ca sunt atat de libera incat sa pot fi cine simt sa fiu…

  • manu says:

    inaltator,deosebit,minunat!fii in continuare asa si da, scrie o carticica!…daca asa simti…

  • E un proces constant, si necesita o atentie permanenta sa nu cazi iar in vechile obiceiuri. Greu e cu dezvatul.

  • Adina says:

    Ma inspiri, multumesc Nico!

  • Geanina says:

    Vreau si eu sa fiu asa!

  • Carmen Taracila says:

    absolut sublim-multumesc,multumesc, multumesc!!m-au energizat cuvintele citite si e asa bine!

  • ANITA says:

    Multumesc,Nico! Viata curge prin tine,o desavarsesti cu prea plinul sufletului tau frumos si reusesti sa daruiesti tuturor iubirea.Este,atat de frumoasa viata!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*