Am renuntat sa-mi mai doresc, sa ma atasez, sa ravnesc, sa ma zbat, sa lupt. Nu-mi mai fac planuri, nu mai astept. Ma las dusa de ceva, un ceva pe care l-am simtit mai presus de mine si mai constient de ceea ce e bine pentru mine. Ma bucur de fiecare clipa in care reusesc sa ascult, sa primesc mesajul ghidului meu interior, conectat la tot ce este, mana in mana cu Dumnezeu.

Am inteles ca in starea de pace si in prezent sunt inspirata, trece prin mine tot ce am nevoie sa stiu, sa fac, sa simt, sa creez. Nu mai cred ca-mi apartine tot ce fac sau creez. Este un dar pe care il primesc si il dau mai departe. Si, desi aparent tot ce fac vine din mine, de fapt vine de undeva de dincolo de mine, din Universul infinit.

Am inteles ca am primit si primesc exact ce am nevoie, exact in momentul potrivit. Ca nu exista nimic care sa vina prea devreme si nimic care sa vina prea tarziu. Ca binele meu cel mai inalt a fost stabilit de mine cu mult timp in urma, inainte sa fiu aici, inainte sa ma nasc. Si mi-l pot aminti doar atunci cand las totul sa fie, cand accept, primesc, iubesc, daruiesc. Cand curg odata cu fluviul si celebrez fiecare moment asa cum este, fara sa ma opun la nimic. Cand am incredere, cand ma dau la o parte din calea lui Dumnezeu si ii permit sa ma inspire. Cand imi dau voie sa fiu.

Am inteles ca in afara de iubire nu exista nimic. Si tot ce am crezut ca exista in afara iubirii este doar iluzie. Si ca suferinta nu exista decat in afara iubirii, in minte, in iluzie.

Am inteles ca a fi destept sau avut nu e totuna cu a fi fericit si ca realizarea despre care vorbeste atata lume si pe care mi-o doream si eu este doar o alta iluzie care ma proiecta in nefericire. Ca nu e nevoie de asteptari, planuri, scopuri. Nu e nevoie nici macar sa cauti, pentru ca excat cand te opresti, afli tot ce e necesar sa stii. Ca intentia este mult mai puternica decat dorinta, ea porneste din inima. Ca “realizarea” cu adevarat importanta este cea a inimii mele. Si ca nu am bucurie mai mare decat calatoria in interiorul ei, experimentand straturi tot mai profunde ale iubirii. Ca nu exista adevar exterior, ci doar adevarul interior. Ca a da si a primi este acelasi lucru in realitate. Ca totul e bine asa cum este, totul este perfect, este Dumnezeu! Multumesc!