AstroCafe Blog

Acum

June 8, 2011

Nu am nevoie de nimic, decat daca imi inventez nevoi in care apoi sa cred. Nevoia m-a legat de noi si noi asteptari, m-a proiectat mereu intr-un viitor iluzoriu, dupa care m-a intors in nemultumire si tristete.

Nevoia mi-a creat cele mai mari deziluzii si m-a facut sa cred ca "nu e destul" niciodata. Pentru ca fiecare nevoie este mereu urmata de o alta nevoie, in mintea neobosita si dornica de a justifica trecutul si viitorul. Dorintele asezonate cu asteptarea si atasamentul mi-au hranit ego-ul o buna parte din viata si au fost sursa nelinistii si "somnului" constiintei, inimii.

Timpul exista numai in minte. Nimic nu s-a intamplat si nu se va intampla vreodata decat in momentul prezent. Iar daca cred ca am nevoie de ceva, refuz momentul prezent asa cum este, fug mereu din el si ma amagesc ca undeva, candva, imi va fi bine. Refuz tot ce primesc, in ideea ca acum nu e destul, dar va veni o vreme cand va fi. Ma opun vointei Divine si ma neg pe mine, neg posibilitatea de a fi asa cum am fost creata: intreaga, completa, in fiecare moment.

Am inteles ca nu am nevoie de nimic. Ca totul este perfect asa cum este, exact acum, in acest moment. Ca nu mai am nevoie nici macar sa astept. Am inteles ca tot ce sunt si am este momentul prezent, si raman in el, oferindu-i intregul meu potential. Am inteles ca aici si acum totul e bine, ca aici si acum pot fi fericita si implinita, daca eu aleg sa fiu astfel. Am inteles ca nu va fi un alt moment in care sa fiu mai pregatita pentru ceva, decat acesta. Am inteles ca nu am nevoie sa invat sau sa evoluez, ci doar sa-mi amintesc ce stiu deja! Am inteles ca nu am nevoie de nimic, decat daca eu cred ca am nevoie. Am inteles ca pot accesa in orice moment o experienta pe care aleg sa o traiesc. Ca Dumnezeu este in mine, in tine, in tot ce este. Chiar ACUM.

6 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*