Bine ai venit! Sa facem cunostinta…

Sunt Nicoleta Svarlefus. Nico, pentru prieteni…

Am 34 ani, sunt Leu cu Asc Balanta, Pisica (iepure), Curmal . Sunt medic stomatolog (nu mai profesez) , astrolog, life coach, self-help consultant.

De ce astrologie?

Sunt pasionata de astrologie de cand ma stiu, dar am inceput sa studiez serios de prin 2002, nestiind ca va deveni parte din cariera mea profesionala. Am inceput din pasiune, dar si pentru ca speram sa gasesc niste raspunsuri pentru mine si viata mea.

In februarie 2006, pe cand profesam ca medic stomatolog, mi s-a propus sa realizez o emisiune pe teme astrologice si asa am inceput sa iau in serios aceasta preocupare a mea. Iar pe masura ce timpul se scurgea, iar eu ma cufundam din ce in ce mai mult in deslusirea acestei stiinte fabuloase, incepeam sa realizez tot mai clar ca acesta este drumul meu de fapt…A fost momentul in care am renuntat la stomatologie si m-am dedicat astrologiei, televiziunii si nu numai…In ultimii 3 ani am fost realizator de emisiuni/rubrici tv, am avut colaborari cu reviste, am fost invitata in zeci de emisiuni ca specialist.

Cum a aparut ideea cursurilor de autocunoastere si dezvoltare personala ?

In urma cu 8 ani, intr-o perioada dificila din viata mea, am inceput sa ma caut, sa descopar cine sunt cu adevarat.. Inceputul a fost greu , pentru ca stiam ce caut, dar nu stiam unde sa caut. Pentru ca ma durea faptul ca nu stiusem ce sunt in esenta, pentru ca descopeream ca multe lucruri pe care le facusem pana la 26 ani, nu fusesera alegerile mele autentice… Aveam senzatia ca traisem viata altcuiva, ca nu fusesem prezenta in viata mea, ca facusem mai mult ceea ce se asteptau altii, ce-si doreau altii, sau ce “era bine”, ce “trebuia” astfel incat sa nu fiu judecata, dezaprobata, respinsa…

Ma intrebam mereu cine sunt, ce vrea sufletul meu, ce isi dorise de fapt pana atunci, de ce fusesem surda la vocea lui?

In cautarile mele, mi-au iesit in cale carti, cursuri, oameni care m-au ajutat. Drumul nu a fost usor si nici scurt. Dar simteam ca ma “trezesc” si ca incep sa-mi traiesc viata , in loc sa o las sa ma traiasca ea pe mine.

Am ajuns intr-un final sa fiu impacata, implinita si fericita , pentru ca am aflat ca aceasta stare este de fapt o alegere, dar si pentru ca m-am redescoperit.

In tot acest timp, am aplicat o serie de metode (primite din cursuri, carti, filme, indrumari). Unele au functionat, altele nu…

In ultimii ani, am inceput sa “vad” care imi este calea, menirea ( poate suna pretentios, dar chiar avem cu totii o menire)…Vazand cum pot atinge vietile oamenilor doar impartasindu-le din experienta mea, vazand ca ceea ce am experimentat le poate fi de folos si altora, m-am gandit ca ar fi momentul sa incep sa o fac intr-un cadru mai amplu, astfel incat sa beneficieze mai multi oameni. Asa s-a nascut workshopul “Traieste viata pentru care ai fost creat”

Stiind cat de mult m-ar fi ajutat acum 8 ani un astfel de workshop, am pornit la treaba. Si ma bucur nespus ca am facut asta. Pentru ca simt ca in acest mod chiar pot aduce o contributie. Scopul meu acum este sa fac o diferenta in lume, sa contribui in vietile oamenilor, daruindu-le experienta mea…Si cred ca fiecare fiinta vine in aceasta existenta cu un astfel de scop, fiecare vine pentru a-si impartasi darurile, pentru a-i ajuta pe altii sa creasca, astfel crescand el insusi…

Nu ma consider maestru, nu imi arog cine stie ce titluri. Sunt doar un om care simte ca poate ajuta alti oameni prin ceea ce a experimentat, invatat, acumulat. Sunt un om care vrea sa dea mai departe…

Nu vorbesc despre calitatea cursurilor mele, sau despre modul in care ele functioneaza. Rezultatele celor care au participat , vorbesc de la sine.

In drum spre mine… 

A fost un moment in viata mea, cand s-a produs un declic mental si emotional…A fost momentul in care am inceput sa caut, sa ma caut, sa ma intreb…si sa incep sa inteleg… Ce?  Cine sunt EU cu adevarat.

Oriunde cautam (in  carti,cursuri sau conversatii interminabile pret de zile si nopti intregi cu oameni mai luminati decat mine la vremea aceea), ma izbeam de aceeasi intrebare…”CINE ESTI TU?”

Si rezistam  acestei intrebari, ma prefaceam ca nu inteleg, ca nimic nu are sens. Doar nu traisem degeaba, stiam eu prea bine cine sunt, nu-i asa? Nu, nu era asa, era pentru prima data cand incepeam, cu frica in suflet si cu durere aproape fizica, sa fac “inciziile” de rigoare, sa drenez toata durerea care se afla acolo, sa fac ordine in camerele prafuite ale fiintei mele, sa-mi mangai cu dragoste ranile emotionale pe carele negasem si le ascunsesem de ochii lumii, sa descui camerele invechite ale castelului minunat care fusesem odata…cand eram copil si gustam din plin minunea acestei vieti, cand nu-mi era frica de nimic si credeam ca totul imi este permis…

Si am deschis ferestrele, sa intre Soarele si sa lumineze chiar si cele mai intunecate unghere ….M-am deschis pe mine catre lume, mi-am ridicat privirea catre Dumnezeu si m-am iertat si i-am iertat pe toti cei ce trecusera prin viata mea, pentru tot.  Primul sentiment a fost de gol imens, de nimic…si m-am speriat…era ca si cum imi plecasera gandurile si odata cu ele toate preocuparile si toate dramele personale…Nu mai aveam sprijin, pentru ca ma agatasem atat de strans de ele, in cei douazeci si ceva de ani, incat credeam ca sunt parte din mine…Credeam ca mi-am pierdut reperele, identitatea, viata…

Am trait un moment de panica dupa care a urmat constientizarea vie, intensa, a experientei de liniste, pace si comuniune cu esenta divina.

Ati simtit vreodata ca va tace capul? Ati simtit ca sunteti unul cu tot ce exista? Ca aveti in voi tot ce aveti nevoie si ca nu va trebuie nimic din exterior pentru a fi fericiti?  Ca totul depinde de voi si ca voi sunteti totul? Eu asta am simtit si de atunci,toata viata mea este despre a fi prezenta la aceste daruri…

Am inteles ca nu sunt numele meu, meseria mea, statutul meu, banii mei, locuinta mea, masina mea…ci  sunt ce vreau sa fiu…si mi-am ales dragoste, generozitate, bucurie de viata si expresie de sine! Am inteles ca D-zeu nu ma pedepseste sau sanctioneaza , ci doar eu fac asta. Am inteles ca Universul/Dumnezeu (sau cum vreti sa-l numiti) imi este aliat si abia asteapta un semn de la mine ca sa-mi dea ce vreau. Am inteles ca nimeni nu este in sine bun sau rau, ci este exact asa cum aleg eu sa fie. Am inteles ca viata nu e o povara greu de dus, ci un joc grozav. Si aleg sa-l joc din plin!

Cu drag, Nico