Suspendat în Tranzit
Perioadele de tranzit, de între drumuri, de după niște evenimente, mi s-au părut întotdeauna cam greu de dus. Mă refer la momentele alea de după o relație, de după un deces și pierderea cuiva semnificativ, de după încheierea unui job. Momentele acelea grele în care lumea te întreabă: Și acum? Încotro?
Superbă întrebarea în astfel de timpuri, uneori mă întrebam cât am eu nevoie să o aud sau cât are celălalt nevoie să ȘTIE!
Am trăit și o experiență plăcută, când o ființă dragă mi-a zis: WOW, ți s-a dat toata viața peste cap, sunt atât de curioasă unde o să ducă toate aceste întâmplări! Abia aștept!
De aceea, în această perioadă, preferăm să ne retragem, în spațiul nostru sacru unde putem suferi după pierdere, unde putem dispera după ce naiba o să fac cu viața mea, unde parcă acum prinzi elan și buf…mai stai puțin că încă n-a venit ÎNCREDEREA pe la ușă. În ultimii ani, de continuă transformare ( și m-am acomodat cu ideea că e un never ending story :-) ), am trăit intens aceste perioade de tranzit și am putut să le observ și în jurul meu. Este adevărat, fiecare cu manifestările și tranzitele sale, dar în aceste momente se ajunge în acea zonă de GRI, unde totul este INCERT, unde suprafața pe care păsești este NESIGURĂ și unde se văd niște drumuri, dar DIFUZE.
Normal că în toată această perioadă, după ce consumi afectul poveștilor posibile și imposibile, faci bilanțul întâmplărilor și zici: GATA, am înțeles! Mi-am învățat lecția! Nu mai repet!
Un învățat domnule! Un adevărat maestru! Aplauze!
Și după ieși iar afară, mai timid…mai nesigur…mai incert…și cum apare ceva ești PRECAUT, că doar ești învățat. Este important totuși de menționat faptul că, precauția, comportă și o parte de frică și manifestă și un control.
Atunci vin și te întreb: Crezi că ești deschis unor noi experiențe? Și dacă se repetă? Ce? E vreun examen? Sau îți este teamă să-ti pierzi titlul de maestru? Ești conștient că ți-ai atribuit singur acest titlu?
Te-ai gândit vreodată, că poate atragem același tipar nu pentru a-l învăța, nu pentru a ne bifa lecția karmică, ci pentru a-l iubi?
Personal consider că schimbarea nu poate să aibă loc decât într-o relație. Dacă stau în spațiul meu și ies un învățat în viață…s-ar putea să rămân tot în spațiul meu și pe afară. Mă gândesc că vă puteți observa în acele momente de: “Știu, eu știu exact ce am făcut și unde am greșit și gata”. Nu am cum să aplic schimbarea singur și dacă am ales să repet ceva, înseamnă ca am oportunitatea să aplic schimbarea.
GRI, INCERT, NESIGUR, DIFUZ…revin la aceste cuvinte, deoarece recent am conștientizat cât de norocoși putem fi în spațiul de gri, în perioada de tranzit…de aici, putem alege! Perioadele acestea de suspendare (și în Cosmos plutim) mi se par, personal, tărămul cel mai CREATIV, FERTIL și ABUNDENT. De ce? Pentru că se întrerupe filmul alb sau negru, se oprește povestea din capul nostru și începem să ne întrebăm.
Și a te întreba, îl văd ca pe cel mai autentic și expansiv comportament pe care noi îl putem manifesta ca ființe. De ce? Pentru că vreau să învăț și nu sunt un învățat. Când vreau să învăț pot permite, când sunt un învățat…deja știu și filmul s-a terminat.
Astăzi am participat la o conferință cu John Maxwell (Leadership), destul de influent în această arie la nivel mondial și a adus în discuție ceva ce mi-a stârnit curiozitatea: faptul că există o criză mondială în rândul sistemului de leardership și că…este cazul să aducem întrebările ca instrument de relaționare. “Un lider nu presupune, un lider întreabă!” Oare, s-a cam terminat cu știutul?
Poate acum, în perioadele de tranzit, înțelegi că există în noi iubirile neiubite care așteaptă să fie iubite?
PS - unii spun că Sufletul este în tranzit aici pe pământ. :-)
Alexandru Ionuț Bătinaș