Spirit. Constiinta

Să-ți iei viața în mâini sau să te lași în voia lui Dumnezeu?

Cea mai apropiată idee de cea prezentată în cartea este rugăciunea: „fie, Doamne, voia Ta!” Un fel de abandonare în voia lui Dumnezeu. Dar oare chiar ne abandonăm în voia Lui? Nu doar cu vorba. Oare cu adevărat credem că tot ce apare în viața noastră (oameni, momente, situații) este trimis de El și că noi nu avem alt răspuns de oferit decât DA?
Citeste tot articolul

Trecem acum printr-un proces de maturizare

Să ne putem conține propriile emoții cu maturitate și asumare este un mare privilegiu și aduce cu sine multe beneficii. Chiar și în momentele în care trecem prin cele mai intense stări, ca de exemplu: durere, tristețe, deznădejde, este important să luăm poziția observatorului. Adică, să fim acolo pentru noi înșine și să creăm spațiu pentru aceste emoții, să le privim, să le observăm și să le lăsăm să se manifeste în timp ce suntem atenți la ceea ce se întâmplă cu noi. Asta însemnă conectare cu propriul corp de care ne-am separat în unele momente pentru a nu mai simți intensitatea acelei dureri care era prea mare pentru noi. E ca și cum o prezență adultă e mereu acolo.
Citeste tot articolul

Iubirea folosită ca scut sau armă

Până nu te-a judecat cineva că nu ești o persoană suficient de spirituală, nu ai cunoscut cu adevărat lumea spirituală de pe Facebook. Nu e tragi-comic faptul că oamenii care se plâng de neiubirea celorlalți și care vorbesc des despre iubire, pun citate despre iubire, sunt, nu de puține ori, cei mai aprigi torționari și judecători?
Citeste tot articolul

Luna IULIE - primele roade de peste an

Iată-ne ajunși în luna lui Cuptor, ”luna fierbințelilor“, “luna coacerilor“ și la cum arată și se simte viața, luna Iulie își merită nu numai numele, ci și fascinația adusă încă din antichitate de semnificația cifrei șapte, ea fiind cea de-a șaptea fiică a anului.
Citeste tot articolul

Când nu avem loc de alții, de fapt nu ne găsim locul în lume

Ne manifestăm deseori frustrarea față de cum, ce, când si cât fac altii. Ca și cum nu avem loc de ei. Realitatea este (pe observatelea si recunoscutelea) că nu avem loc de noi. De poveștile noastre. Se simte ca și cum nu avem noi loc pentru că nu suntem așezati si aliniati cu modul nostru de a face lucrurile într-o anumită direcție, să zicem profesională.
Citeste tot articolul