Sămânţa fiinţei
În interiorul vostru există un loc – un loc special – pe care voi şi numai voi îl cunoaşteţi foarte bine. Acesta este un loc absolut sacru, care a rămas neatins, nefiind afectat de nicio persoană şi de nicio experienţă pământească. Este acel loc care, în cursul vieţii voastre a fost ferit de atacuri şi de judecăţi. Este acea parte din voi care îşi reaminteşte încrederea şi adevărul; este locul din fiinţa voastră, unde aţi venit înainte de a vă valida pe voi înşivă.
Amintirea acestui loc poate că e ceva mai important decât oricare altă amintire despre voi înşivă. Nu e chiar un loc fizic în spaţiu şi în timp, ci mai degrabă, un sentiment în absenţa timpului. Prin simplul fapt că aveţi acest sentiment, vă deplasaţi conştienţa până la amintirea familiară.
Reamintiţi-vă sentimentul. Corpul vostru cunoaşte foarte bine acest loc, întrucât el a fost cu voi dintotdeauna, chiar înainte de începuturile voastre. Puteţi considera că locul este o sămânţă, pusă adânc în esenţa fiinţei voastre, atunci când aţi fost concepuţi sub formă de gând, in mintea Creaţiei.
Sentimentul a devenit nucleul esenţei sufletului vostru, când aţi intrat în această lume a locurilor, a distanţelor şi a timpului. Fără a fi supusă niciuneia dintre condiţiile experienţi voastre pământeşti, această sămânţă este tot atât de noua ca şi în momentul în care aţi tâşnit din inima Creatorului – inocenţi şi dornici să trăiţi ca experienţă, ceea ce puţini au mai trăit.
În procesul de a citi aceste cuvinte se găseşte accesul vibratoriu la sămânţa voastră. Este o parte din voi care îşi aminteste de promisiunea străveche a vieţii eterne, ce va fost făcuta, cu mult timp în urmă...
Amintiţi-vă de un timp de dinainte de această promisiune, când nu exista nicio separare între noi toţi. Nu exista „aici” şi „acolo”, nici „astăzi” sau „mâine”. În aceasta lume a totalităţii, pur şi simplu lucrurile „erau” – iar voi, de asemenea, eraţi. În acest loc al gândului şi „fără timp”, eraţi o parte din toate câte cunoaşteti. Voi şi sursa creatoare eraţi Una. Aţi existat în această lume a Unimii o anumită perioada de timp – poate milenii, sau poate doar o secundă. Nu asta era important.
Amintiţi-vă sentimentul pe care l-aţi avut când, într-o zi, aţi auzit noul cântec reverberând în întreaga Creaţie. Acest cântec era o chemare, o invitaţie pentru toţi cei care iubeau atât de mult, încât erau dispuşi să călătorească până într-o lume necunoscută – cea a tuturor posibilităţilor.
În aceasta lume a potenţialului, toţi aveau ocazia de a se cunoaşte pe sine, prin prisma experienţelor care erau posibile numai în cadrul ei. Această lume era o oportunitate de a descoperi, în interiorul vostru, o putere izvorâta din compasiune, acceptare, iertare şi binecuvântare. Numai într-o lume a tuturor posibilităţilor putea avea un înţeles faptul de a vă ridica deasupra experienţei, fără să emiteţi judecăţi.
Cunoscându-vă pe voi înşivă sub noi aspecte, puteaţi, în sfârşit, să cunoaşteţi măsura întreagă a puterii înnăscute a fiinţei voastre şi capacitatea pe care o aveţi de a iubi şi a ierta. Reamintiţi-vă de voi înşivă, caci, dacă citiţi aceste rânduri, e foarte posibil ca voi să fiţi unii dintre cei care aţi auzit chemarea şi aţi avut curajul de a merge pe drumul arătat de cântecul unei raze puternice, spre o experienţă către care nimeni nu a mai mers vreodată.
Gregg Braden
Sursa: Păşind între lumi – Editura For You
Imagine:http://cosm.org/